AUTHOR: Ludmila CHICIUC
Danubius, XXIX, Galaţi, 2011, pp. 291-296.
Abstract
The views of Bogdan Petriceicu Haşdeu on the methodology and philosophy of history were shaped under the influence of the advanced ideas of the European culture and philosophy. As he himself stated, he was “interested by rules, standards, totality”.
In the field of historical methodology, B.P. Haşdeu opted for a “thorough scientific method”. The successive stages that the historian must follow – data collection, partial interpretation (that is, grouping and comparing them) and building the edifice (that is, drawing the conclusions).
B. P. Haşdeu’s conception blends together the old, preponderantly providentially, explanation with the scientific, positivist one. Haşdeu admitted the objective existence of historical factors: natural or social, but considered that their action is limited by the intervention of the Providence. In spite of these, Haşdeu considered that man played an important part in history, emphasising that “neither the divinity, nor nature can annihilate… man’s free will”.
B. P. Haşdeu considered that the influence of land on a people was very important, and therefore he formulated a unique historical law – the law of posthumous territorial influence, stating that a territory can influence a people even long after it leaves that particular territory. B. P. Haşdeu concludes that a nation is formed by the interaction between a land and a people (race).
NOTE PRIVIND CONCEPŢIA ISTORICĂ A LUI BOGDAN PETRICEICU HAŞDEU
Rezumat
Vederile lui Bogdan Petriceicu Haşdeu în domeniul metodologiei istoriei şi cele privitoare la filosofia istoriei s-au format sub influenţa ideilor avansate din cultura şi filosofia europeană. După cum el însuşi a afirmat, îl „preocupă regula, norma, totalitatea”.
În domeniul metodologiei istoriei B. P. Haşdeu a optat pentru „o metodă ştiinţifică riguroasă”. Fazele succesive pe care trebuie să le urmeze istoricul – culegerea datelor, desluşirea în parte (adică gruparea şi compararea lor) şi clădirea edificiului (adică extragerea concluziilor din acestea).
P. Haşdeu este teoreticianul în a cărui concepţie se întâlnesc vechea explicaţie preponderent providenţială cu cea eminamente ştiinţifică, de sorginte pozitivistă. Haşdeu admitea existenţa obiectivă a factorilor istorici: naturali sau sociali, dar considera că acţiunea lor este limitată de intervenţia Providenţei. Cu toate acestea Haşdeu atribuia un rol deosebit în istorie, omului, subliniind că „nici acţiunea divinităţii, nici cea a naturii nu pot anula … liberul arbitru al omului”.
B. P. Haşdeu considera foarte importantă acţiunea pământului asupra unui neam, încât a formulat şi o lege istorică inedită în domeniu – legea influenţei teritoriale postume, susţinând că teritoriul poate influenţa o naţiune chiar după ce aceasta de mult îl părăsise. B. P. Haşdeu concluzionează că o naţiune se formează prin interacţiunea dintre un pământ şi un neam (gintă).