AUTHOR: Ovidiu Cristian NEDU

VASUBANDHU VIJÑAPTIMĀTRATĀSIDDHI. TRIMSIK$K$RIK$ (THE ESTABLISHMENT OF THE SOLE EXISTENCE OF IDEATION. THE TREATISE IN 30 VERSES)

Danubius, XXX, Galaţi, 2012, pp. 449-464.

Abstract

VIJÑAPTIMĀTRATĀSIDDHI is probably the most famous of Vasubandhu’s writings and it consists of two treatises: Viikkrik and Triikkrik. The first of them is rather an apologetical text, mainly interested in exposing and refuting the objections brought to Idealism. Triikkrik (The treatise in 30 verses) represents the assertive presentation of the Idealist doctrine done by Vasubandhu. After having rejected the major objections brought to Idealism in Viikkrik, in this text he exposes his own doctrine.
The outline of Vijnavda doctrine presented here represents the classical form of this philosophy, the text being a landmark for the history of Buddhist Idealism.
Very briefly, the text depicts the eight types of consciousness of which Vijñnavda avails for the idealist explanation of the entire existence: the storehouse consciousness (layavijna), the “mind” (manas), the mental consciousness (manovijñna) and the five sensorial consciousnesses. Then, Vasubandhu presents the metaphysical and soteriological implications of the statute of “ideation” (vijñapti), bringing to the fore the vacuity, the absence of own-being involved by such a condition. This statement bears important soteriological consequences, since it abolishes the objective reality of bondage. The final part of the text points to the fact that the idealist doctrine preached by Vijñnavda is nothing more than a deconstructive “skill-in-means” which, eventually, should be itself discarded in order to reach the condition of untainted purity of the Absolute. Only at the moment the Vijñnavda practitioner liberates himself even from his own religion he reaches the final goal of his spiritual path.

Rezumat

Vijaptimtratsiddhi este poate cea mai celebră dintre scrierile lui Vasubandhu şi constă din două tratate: Viikkrik şi Triikkrik. Primul dintre cele două tratate este mai degrabă interesat în a expune şi a contracara obiecţiile ce i se aduc doctrinei idealiste. Triikkrik (Tratatul în 30 de versete) constituie expunerea asertivă a doctrinei idealiste, efectuată de Vasubandhu. După ce în tratatul precedent Vasubandhu a respins principalele obiecţii ce se aduc idealismului, în această scriere Vasubandhu îşi expune propria sa doctrină.
Expunerea din acest text constituie forma clasică a filosofiei Vijnavda, lucrarea constituind un punct de referinţă pentru istoria doctrinei idealiste a budhismului.
Foarte pe scurt, textul expune cele opt ipostaze ale conştiinţei care dau seama de interpretarea idealistă a întregii existenţe: conştiinţa-depozit (layavijna), mintea (manas), conştiinţa mentală (manovijñna) şi cele cinci conştiinţe senzoriale. Odată ce această expunere a fost încheiată Vasubandhu trece la prezentarea implicaţiilor metafizic-soteriologice ale condiţiei de „ideaţie” (vijñapti), evidenţiind vacuitatea, lipsa de substanţialitate, presupusă de acest statut, poziţie ce are importante consecinţe în plan soteriologic întrucât dizolvă realitatea obiectivă a înlănţuirii. Ultima parte a scrierii evidenţiază faptul că doctrina idealistă propovăduită de şcoala Vijnavda nu reprezintă decât o strategie deconstructivă care, în ultimă instanţă, trebuie ea însăşi abandonată, pentru a se accede la starea de puritate desăvârşită a absolutului. Abia odată cu eliberarea chiar şi de religia sa, practicantul căii acestei şcoli budhiste ajunge la punctul final al demersului său.

Download