AUTHOR: Arthur TULUŞ
COMPARATIVE ASPECTS REGARDING THE INTEGRATION OF THE JEWISH COMMUNITIES AROUND THE DANUBE MOUTHS WITHIN THE STRUCTURES OF THE INTERWAR ROMANIA: SOUTHERN BESSARABIA VERSUS THE OLD KINGDOM
Danubius, XXX, Galaţi, 2012, pp. 351-374.
Abstract
The forming of Great Romania brought along the inclusion within the new borders of important percentages of population belonging to various ethnic groups, the Jews being one of them. Besides the Jews from The Old Kingdom, strong communities of Jews from Bukovina, Transylvania and Bessarabia entered the structures of the new interwar state, fact which raised the issue of their homogeneity.
Our study aims at discussing precisely the so-called homogeneity and unity of the Jewish community in the interwar period, systematically analysing a particular case, namely the region around the Danube mouths. Although the region around the Danube mouths seems a rather small area at first sight, in reality it promises to be interesting and sociologically representative, comprising portions from the following historical regions: Walachia (Brăila and Râmnicu Sărat Counties), Moldavia (Covurlui, Fălciu, Putna, Tecuci and Tutova Counties), Dobruja (Tulcea County) and Bessarabia (Cahul, Cetatea Albă and Ismail Counties).
When comparing Southern Bessarabia with The Old Kingdom, one notices significant differences as far as the life and collective mentality of the Jewish communities from here. Zionism was very popular in southern Bessarabia, fact which prevented the Jews in this area from integrating into the structures of the Romanian state as this was a useless process since Romania became only a temporary shelter till their final departure to Palestine. Unlike these, the Jews in the Old Kingdom, having lived in the Romanian society for a longer time, had tried to enjoy the citizen rights so difficultly obtained after the First World War. For them, at least till anti-Semitism officially became state policy, Zionism was not the only option for the future, but one of them.
ASPECTE COMPARATIVE PRIVIND INTEGRAREA COMUNITĂŢILOR EVREIEŞTI DIN JURUL GURILOR DUNĂRII ÎN STRUCTURILE ROMÂNIEI INTERBELICE: SUDUL BASARABIEI VERSUS VECHIUL REGAT
Rezumat
Formarea României Mari a atras cu sine includerea în noile graniţe a unor importante procente de populaţie aparţinând diferitelor etnii, evreii fiind una dintre acestea. Pe lângă evreii din Vechiul Regat, în structurile noului stat interbelic au intrat şi puternice comunităţi de evrei din Bucovina, din Transilvania şi din Basarabia, fapt ce a ridicat problema omogenităţii lor.
Studiul nostru îşi propune să pună în discuţie tocmai această aşa-zisă omogenitate şi unitate a minorităţii evreieşti din perioada interbelică, analizând sistematic un caz particular, şi anume regiunea din jurul gurilor Dunării. Deşi la prima vedere spaţiul din jurul gurilor Dunării pare a fi un areal destul de restrâns, în realitate el se anunţă interesant şi, din punct de vedere sociologic, reprezentativ, cuprinzând porţiuni din următoarele regiuni istorice: Muntenia (judeţele Brăila şi Râmnicu Sărat), Moldova (judeţele Covurlui, Fălciu, Putna, Tecuci şi Tutova), Dobrogea (judeţul Tulcea) şi Basarabia (judeţele Cahul, Cetatea Albă şi Ismail).
Sub aspect comparativ, sudul Basarabiei versus Vechiul Regat, sesizăm diferenţe semnificative în ceea ce priveşte viaţa şi mentalul colectiv al comunităţilor evreieşti de aici. Astfel, în sudul Basarabiei sionismul s-a bucurat de o mare popularitate, fapt ce a împiedicat procesul de integrare a evreilor de aici în structurile statului român, proces inutil în condiţiile în care România devenea doar un adăpost temporar până la plecarea lor definitivă în Palestina. Dimpotrivă, evreii din Vechiul Regat, trăind de mai multă vreme în societatea românească, au căutat să se bucure de drepturile cetăţeneşti atât de greu dobândite după primul război mondial. Pentru ei, cel puţin până la oficializarea antisemitismului ca politică de stat, sionismul nu era doar singura opţiune pentru viitor, ci era una dintre ele.