AUTHOR: Taras VINSTKOVSKII
THE SOCIAL AND POLITICAL LIFE IN TAVRIA GUBERNIYA DURING THE 1917 REVOLUTION (BASED ON THE ARTICLES OF “IUJNYE VEDOMOSTI” NEWSPAPER IN SIMFEROPOL)
Danubius, XXX, Galaţi, 2012, pp. 295-326.
Abstract
The national Ukrainian revolution of 1917 – 1921, which is an integral part of the Russian revolution, is a phenomenon that has been systematically studied for several decades. The soviet historiography, the one elaborated by the immigrant Ukrainian historians and the recent Ukrainian historiography contributed to the construction of a coherent picture of the events related to the establishment of a state meant to comprise all Ukrainians together. In spite of the thousands of scientific works regarding that period, the regional aspects of the matter have been studied significantly less than, for instance, the activity of the central authorities or the ethno-political, military and cultural processes unfolded at the national level.
The 1917 Revolution created the necessary conditions for the numerous peoples from the former Empire of the Romanovs to fulfil their political and cultural aspirations. After the creation of the Temporary Government, the political and social life of the country unfolded not only in the direction of forming the new bodies of the power, of developing the activity of the political parties or of intensifying the revolutionary movement within the army but, equally, through the ethnic communities which wished for a solution for their political, religious and educational problems, in a direction meant to consolidate the national identity. The study of this aspect of the revolution represents a separate and important scientific task, given the fact that the Ukrainian historiography lacks a synthetic work dedicated to the situation of the ethnic communities during the Ukrainian revolution, at the time when the Central Rada was active.
One of the sources of primary importance is the periodic press. The “Iujnye Vedomosti” newspaper in Simferopol was a social-political publication which reflected the liberal visions of the Russian political environment, especially those of the “cadets” party (constitutional democrats – I.N.). This periodical represents a source of primary importance in the study of the social and political life of the ethnic groups living in the Tavria guberniya during the Russian revolution. Starting with March 15, 1917, the newspaper published regularly information about the peoples in the region, provided data regarding the manner in which they were organised, the appearance and development of the parties with ethnic specificity, of cultural and religious formations, of educational, professional and youth organisations, etc. An important event for the public life of the region was the election for the city dumas, which took place in July-August 1917 followed by the election for the Constituent Assembly of Russia in November 1917 which was reflected in detail by the above mentioned publication.
One of the criteria of evaluating the active participation of the ethnic communities in the social and political life of Tavria guberniya might be the frequency of their appearance on the pages of the local press. From this point of view, the Ukrainians, the Tartars from Crimea and the Jews were the leaders. Each of these ethnic groups appears on the pages of the “Iujnye Vedomosti” newspaper more than 100 times, fact which also reflects their proportion in the structure of the population of the Tavria guberniya. A notable exception from this perspective is the Russian community who became aware of the necessity of creating national societies only in the second half of 1917. The second group included the Armenians, the Greeks, the Krymchaks, the Karaims/Karaites, the Germans and the Poles on which we have half the number of articles. Finally, the third group includes the Russians, the Bulgarians, the Estonians, the Serbians, the Lithuanians, the Romanians and the Gypsies, whose activity on the national ground being reflected 10 times less than the ethnic groups of the first category.
The revolutionary transformations in the social and political life of the Tavria guberniya and the activity of the ethnic communities were tightly connected because, on the one hand, the new government was making different rules of political game as compared to those in the tsarist regime; they provisioned for free expression of national identity. On the other hand, the active participation of the national institutions, which were numerous in the social life of the region, was influencing the creation of democratic conditions for the fulfilling of the aspirations of each and every people.
From the whole spectrum of the political requests, one should notice that except for the Poles, starting with April, and the Ukrainians and the Tartars, starting with the second half of 1917, who were openly expressing their wish to create/recreate the autonomous or fully independent national state, the rest of the peoples limited the intentions to representation in the structures of the local self governance. For the small minorities, such as the Krymchaks, the Karaims/Karaites, the Bulgarians, the Estonians or the Serbians, the participation to the public life of the region limited to the creation of educational societies, the opening of primary schools where teaching was done in their native tongue, or the obtaining of full religious freedom.
VIAŢA SOCIAL-POLITICĂ ÎN GUBERNIA TAVRIA ÎN TIMPUL REVOLUŢIEI DIN 1917 (PE BAZA ARTICOLELOR DIN ZIARUL „IUJNYE VEDOMOSTI” DIN SIMFEROPOL)
Rezumat
Revoluţia naţională ucraineană din anii 1917-1921, care este o parte integrantă a revoluţiei din Rusia, este un fenomen studiat în mod sistematic de mai multe decenii. Istoriografia sovietică, cea elaborată de istoricii ucraineni din emigraţie şi istoriografia ucraineană recentă au contribuit la construirea unui tablou coerent al evenimentelor legate de la construirea unui stat menit să cuprindă laolaltă pe toţi ucrainenii. În ciuda existenţei a mii de lucrări ştiinţifice privind perioada respectivă, aspectele regionale ale problemei sunt studiate într-o măsură semnificativ mai mică decât, de exemplu, activitatea autorităţilor centrale sau procesele etnopolitice, militare, culturale desfăşurate la nivel naţional.
Revoluţia din 1917 a creat condiţiile pentru realizarea aspiraţiilor politico-culturale a numeroaselor popoare din fostul imperiu al Romanovilor. Viaţa sociala şi politică din ţară, după crearea Guvernului Provizoriu, se desfăşura nu numai în direcţia formării noilor organe ale puterii, dezvoltarea activităţii partidelor politice sau a intensificării mişcării revoluţionare în armată, ci, în egală măsură, prin comunităţile etnice doreau o rezolvare a problemelor lor politice, religioase şi educaţionale, într-un sens menit să consolideze identitatea naţională. Studierea acestui aspect al revoluţiei reprezintă o sarcina ştiinţifică distinctă şi importantă, având în vedere lipsa în istoriografia ucraineană a unei lucrări de sinteză dedicată situaţiei comunităţilor etnice în timpul revoluţiei ucrainene, în perioada activităţii Radei Centrale.
Una din sursele de informare de primă importanţă este presa periodică. Ziarul din Simferopol „Iujnye Vedomosti” era o publicaţie social-politică ce reflecta viziunile liberale ale mediului politic rus, în special ale partidului „cadeţilor” (constituţional-democraţilor – I.N.). Această publicaţie reprezintă o sursă de primă mână pentru studierea vieţii social-politice a grupurilor etnic care locuiau în gubernia Tavria în timpul revoluţiei ruse. Începând cu 15 martie 1917, în ziar se publicau în mod regulat informaţii despre popoarele din regiune, se ofereau date privind modul de organizare a acestora, apariţia şi dezvoltarea partidelor cu specific etnic, a formaţiunilor cultural-religioase, a asociaţiilor educaţionale, profesionale, de tineret, etc. Un eveniment important în viaţa publică din regiune l-a constituit alegerile pentru dumele orăşeneşti, care s-au desfăşurat în iulie-august 1917, la care s-a adăugat alegerile pentru Adunarea Constituantă a Rusiei, organizate în noiembrie 1917, care au fost reflectate în detaliu de către publicaţia amintită.
Unul din criteriile evaluării participării active a reprezentanţilor comunităţilor etnice în viaţa social-politică a guberniei Tavria poate fi frecvenţa menţionării lor în paginile presei locale. Din acest punct de vedere, lideri au fost ucrainenii, tătarii din Crimeea şi evreii. Fiecare dintre aceste etnii apar menţionate în paginile ziarului „Iujnye vedomosti” mai mult de 100 de ori, fapt care reflectă inclusiv proporţia lor în structura populaţiei din gubernia Tavria. O excepţie notabilă în acest sens o reprezintă ruşii, care au ajuns la concluzia privind necesitatea creării societăţilor naţionale doar în a doua jumătate a anului 1917. Din al doilea grup fac parte armenii, grecii, crâmcenii, karaimii, germanii şi polonezii, despre care avem de două ori mai puţine articole. În cele din urmă, al treilea grup include ruşii, bulgarii, estonienii, sârbii, lituanienii, românii şi ţiganii, a căror activitate pe teren naţional fiind reflectată în de 10 ori mai puţine articole, comparativ cu etniile din prima categorie.
Transformările revoluţionare din viaţa social-politică a guberniei Tavria şi activitatea comunităţilor etnice erau strâns conectate, deoarece, pe de o parte, noul guvern stabilea norme de joc politic distincte de cele din perioada regimului ţarist, ce prevedeau exprimarea liberă a identităţii naţionale. Pe de altă parte, participarea activă a instituţiilor naţionale, care existau în număr mare în viaţa socială a regiunii, influenţa crearea condiţiilor democratice pentru împlinirea aspiraţiilor fiecărui popor în parte.
Din întregul spectru al cerinţelor politice trebuie remarcat că, în timp ce polonezii, începând cu luna aprilie, ucrainenii şi tătarii, începând cu a doua jumătate a anului 1917, exprimau în mod deschis dorinţa de a crea/recrea statul naţional sub formă de autonomie sau independenţă deplină, alte popoare se limitau la exprimarea unor intenţii care nu depăşeau reprezentarea în structurile autoguvernării locale. Pentru minorităţile cu reduse ca număr, precum crâmcenii, Karaimii, bulgarii, estonienii sau sârbii, participarea viaţa publica a regiunii se limita la crearea societăţilor educaţionale, deschiderea şcolilor primare cu predarea în limba maternă, obţinerea dreptului deplin al libertăţii religioase.