AUTHOR: Marius MITROF
Danubius, XXX, Galaţi, 2012, pp. 277-294.
Abstract
As if torn from the urban context of the age, the house at 103 Domnească Street at the corner with Zimbrului Street, as it appeared in the archives of the age would stand alone through size and functionality, intriguing, as it still does today, the community through its unusual presence among the boyar houses.
As compared to the other houses built on one level only and used as living quarters, the building had two floors and served a twofold function: pub or store on the ground floor (the Sale Deed in 1914 stipulates that the shelves and the two counters of the ground floor store were sold along with the building itself) and living quarters on the upper floors. It was erected in this area to serve the population from this part of the fully expanding town.
The assumption that this building was constructed at the end of the 19th century, between 1893 and 1899, is based, on the one hand, on the presence of the elements of urban and stylistic order specific to that era, and, on the other hand, on the existence of convincing documents.
From a stylistic point of view, the real estate belongs to the eclectic urban style, with vernacular elements, one of them being the little window on the western façade.
During the interwar period, the building had multiple owners, the last two, Elise Feldman, a merchant, who sold the house in 1930 to Solomon Goldenberg Munteanu, a doctor, being Jews. Very little is known about them, because they did not have Romanian citizenship and did not lead an intense life within their community.
In 1938 the real estate becomes the headquarters for the 21st Infantry Division Military Court, the Military Prosecutor’s Office, Instruction Cabinets I-IV, the Prosecution Chamber
During the post-war period and after the instauration of the communist regime, the real estate on Domnească Street, which was renamed Republicii Street in 1948, becomes the property of the state regaining the same functions that it had been originally built for, i.e. pub or store on the ground floor, this time under the management of some state-owned companies, and living quarters rented to the “working people” upstairs.
In the 20th century, the building underwent a number of interventions: on the one hand, due to the major earthquakes in 1940 and 1977, and on the other, due to the tenants’ actions, be they individuals or legal entities, between 1950 and 2002; thus, from an edifice built in an eclectic style, the building has turned into an exhibit of the modernist style, cubist in nature
Even if it is not a historic monument, the building is an integral part of the architectural and historic coherence of the end of the 19th century, the beginning of the 20th century, of “Domnească Street” Urban Assembly, which is a historic monument.
SCURTE REFERINŢE ISTORICE ŞI DE ARHITECTURĂ. CASA DIN STRADA DOMNEASCĂ, NR.103, COLŢ CU STRADA BASARABIEI, MUNICIPIUL GALAŢI
Rezumat
Ruptă parcă din contextul urbanistic zonal al vremii, casa de pe str. Domnească, 103, colţ cu strada Zimbrului, aşa cum apărea în documentele vremii avea să se distingă prin dimensiuni şi funcţionalitate, intrigând ca şi astăzi comunitatea prin prezenţa inedită între casele boiereşti.
Faţă de celelalte case, ridicate pe un singur nivel şi folosite ca locuinţe, imobilul era construit pe două niveluri, şi avea o dublă funcţiune: cârciumă sau prăvălie la parter (în Actul de vânzare din 1914 se menţionează că odată cu imobilul se vând şi rafturile şi două tejghele de la prăvălia de la parter) şi locuinţe la etajele superioare. A fost ridicată în această zonă pentru a deservi populaţia din această parte a oraşului aflată în plină expansiune.
Presupunerea că această clădire ar fi fost construită la sfârşitul secolului al XIX –lea, între 1893 şi 1899, are la bază pe de o parte, prezenţa elementelor de ordin urbanistic şi stilistic specifice perioadei, iar pe de altă parte existenţa unor documente edificatoare.
Ca arhitectură, imobilul se înscria în stilul eclectic urban, cu elemente vernaculare unul dintre acestea fiind geamlâcul care se afla pe faţada vestică.
În perioada interbelică imobilul a avut mai mulţi proprietari, ultimii doi, Elise Feldman, comerciant, care a vândut casa în 1930 lui Solomon Goldenberg Munteanu, doctor, fiind evrei. Se cunosc foarte puţine date despre aceştia, deoarece nu aveau cetăţenie română şi nu duceau o viaţă intensă în cadrul comunităţii lor.
Din 1938, imobilul devine sediu pentru Tribunalul Militar al Diviziei 21-a Infanterie, Parchetul Militar, Cabinetele I-IV instrucţie, Camera de punere sub acuzare.
În perioada postbelică şi după instaurarea regimului comunist, imobilul din strada Domnească, devenită, în anul 1948, str. Republicii, intră în proprietatea statului, căpătând aceleaşi funcţiuni pentru care a fost construit, respectiv: cârciumă sau prăvălie la parter, de data aceasta sub autoritatea unor întreprinderi de stat , iar la etaj locuinţe închiriate „oamenilor muncii”.
Clădirea a suportat, în secolul XX, o serie de intervenţii datorate pe de o parte cutremurelor majore din 1940 şi 1977, dar şi intervenţiilor chiriaşilor, fie ei persoane fizice sau juridice din perioada 1950-2002, astfel că, dintr-un edificiu construit în stil eclectic, clădirea s-a transformat într-un exponat al stilului modernist, de factură cubistă.
Deşi nu este monument istoric, clădirea este parte integrantă a coerenţei arhitecturale şi istorice de sfârşit de secol XIX, început de secol XX, a Ansamblului urban „strada Domnească”, monument istoric.