AUTHOR: Eugen DRĂGOI
WHO DEMOLISHED “SAINT DEMETRIUS” PRINCELY CHURCH FROM GALAŢI AND WHEN?
Danubius, XXX, Galaţi, 2012, pp. 247-276.
Abstract
There were two known churches devoted to the Saint Great Martyr Demetrius in Galaţi in the medieval period. One of these was built by ruler Vasile Lupu of Moldavia (1634-1653), on the Danube bank, east of the present “Precista” fortified church, and lasted till the end of the 19th century. The value of this medieval establishment was given by a number of resounding events in which it was involved. Thus, this was the place where the relics of Saint Paraskevi, brought from Constantinople, rested on their way to Iaşi (June 1641, in the presence of the voivode and hierarchs of Moldavia); this was also the place where the great patriarch of Antiochia, Macarie the III Zaim served and lived (between January 17 and January 19, 1653 and, on his way back, between September 17 and October 13, 1658), accompanied by deacon Paul of Aleppo from whom we have received the chronicle of this prelate’s visits to the Romanian countries.
The exact year of its construction is unknown; what is certain about the royal church in Galaţi is the fact that it had been functioning before June 1641, as it was mentioned by many foreign travellers of the 17th century.
Contrary to the opinions expressed by the historians so far, according to which voivode Vasile Lupu’s church might have been demolished in 1894, recently discovered archive documents, exploited by the present study as well, prove the fact that the church, which had become a ruin, was demolished in 1898, and the authors of that particular action were two Galati inhabitants of Mosaic faith.
The original iconostasis of this important religious monument was saved and moved to the chapel of the Episcopal Palace of Galaţi, dedicated to the Meeting of the Lord in the autumn of 1901. After the communist authorities had despotically taken the building of the Episcopal residence (1967) turning it into the Museum of contemporary art, the iconostasis of Saint Demetrius church was transferred to Dobruja and mounted in Saint George church in Isaccea town, Tulcea County, where it stands today.
The ground where one of the most representative church establishments of Galaţi used to function – the St. Great Martyr Demetrius Church – is now occupied by apartment buildings. The agony and the end of this establishment which happened as a result of the then officials’ little care for the local patrimonial values unveil in their full tragedy thanks to the documents which preserved the reality which we ought to know in order not to repeat such regrettable gestures.
CINE ŞI CÂND A DĂRÂMAT BISERICA DOMNEASCĂ „SF. DIMITRIE“ DIN GALAŢI? MĂRTURII INEDITE
Rezumat
În oraşul Galaţi au existat, în perioada medievală, două biserici cunoscute închinate Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Una dintre acestea a fost ctitorită de domnitorul Vasile Lupu al Moldovei (1634-1653), pe malul Dunării, la răsărit de actuala biserică fortificată „Precista“ şi a dăinuit până la sfârşitul secolului al XIX-lea. Valoarea acestui locaş medieval a fost dată de câteva evenimente de răsunet, în centrul cărora s-a aflat. Astfel, aici au fost aşezate moaştele Cuvioasei Parascheva, aduse de la Constantinopol, în drumul lor către Iaşi (iunie 1641, în prezenţa voievodului şi a ierarhilor Moldovei); tot aici a slujit şi în casele bisericii a găzduit marele patriarh al Antiohiei, Macarie al III-lea Zaim (în zilele de 17-19 ianuarie 1653 şi, la întoarcere, între 17 septembrie -13 octombrie 1658), însoţit de diaconul Paul de Alep de la care a ajuns până la noi cronica vizitelor în Ţările Române a acestui prelat.
Nu se cunoaşte anul exact al zidirii bisericii domneşti din Galaţi; cert este că ea se afla în funcţiune înainte de luna iunie 1641, fiind menţionată de mai mulţi călători străini din veacul al XVII-lea.
Contrar opiniilor formulate până acum de istorici, potrivit cărora biserica voievodului Vasile Lupu ar fi fost dărâmată în anul 1894, documente de arhivă descoperite recent şi care sunt valorificate în prezentul studiu, dovedesc faptul că demolarea bisericii, care se ruinase, s-a petrecut în anul 1898, iar autorii actului respectiv au fost doi gălăţeni de confesiune mozaică.
De la acest important monument religios a fost salvat iconostasul original, care mai întâi a fost remontat în paraclisul Palatului Episcopal din Galaţi, cu hramul Întâmpinarea Domnului, sfinţit în toamna anului 1901. După ce autorităţile comuniste au preluat în mod samavolnic clădirea reşedinţei episcopale (1967), transformând-o în Muzeu de artă contemporană, iconostasul bisericii Sf. Dimitrie a fost transferat în Dobrogea şi montat la biserica Sf. Gheorghe din oraşul Isaccea, judeţul Tulcea, unde se află şi în prezent.
Pe locul unde a funcţionat una dintre cele mai reprezentative ctitorii bisericeşti din Galaţi – biserica Sf. Mare Mucenic Dimitrie – se află astăzi blocuri de locuinţe. Agonia şi sfârşitul locaşului petrecute din puţina grijă faţă de valorile patrimoniale locale ale responsabililor vremii se dezvăluie în tot tragismul lor, graţie documentelor care au conservat realitatea şi pe care se cuvine s-o cunoaştem pentru a nu se repeta astfel de regretabile gesturi.