AUTHOR: Nicolae IONIŢĂ
THE IMAGE OF THE ROMANIAN SOCIETY IN GERMAN DIPLOMATIC DOCUMENTS BETWEEN THE INDEPENDENCE AND THE 1907 UPRISING
Danubius, XXX, Galaţi, 2012, pp. 141-186.
Abstract
The 1864 Agrarian Reform and the acknowledgement of Romania’s independence in 1878 led to an acceleration of the modernization process within the Romanian space, but also of the process of its integration within the European economic and political system. This meant the beginning of a series of transformations of the Romanian economic and social realities, some of them extremely painful for a significant part of the population and with a destabilizing potential for the new state that appeared on the European political stage.
As the obtaining of state independence was followed, in 1883, by the signing of a political and military alliance with Germany, Romania becoming thus the main partner of the Reich in the Balkans, the Berlin Chancellery showed a natural interest in the potential threats against the stability of its new ally. This interest was reflected, as it should have been, by the reports of the accredited German diplomats in Romania after 1878, who identified, as the main danger for the long-term survival of the Romanian state, the social tensions that had appeared as a result of the process of integration in the European economic system and allotted a very generous space to present the various problems that appeared in the relations between various social categories within the Romanian extra-Carpathian space and their consequences.
The present study is meant to depict as faithfully as possible the image of the Romanian society as it is revealed by the reports of the German diplomats within the period between Romania’s gaining its state independence and the peasant uprising in 1907. In the first part of this study, published here, I tried to depict the most interesting aspects in the German diplomatic documents regarding the situation of the Romanian rural universe after 1878 – the peasants’ houses, their clothing and food, the sanitary situation among the peasantry and the various recurrent disease affecting it, the manner in which the 1864 agrarian reform was implemented and its consequences, the system of agricultural agreements and its aftermaths, the social tensions that appeared in the rural environment and the assessments regarding the existing uprising potential. Besides the information mentioned above there is also the presentation of the Reich’s diplomats’ considerations regarding the situation of the Romanian workers, of the Romaniaxxx_05_KACZKA_format_an public servants and the ways in which their selection and professionalism influenced the well functioning of the state and, finally, the situation of the Romanian social elite – the great land owners – and the transformation it had undergone as a result of the Adrianople Treaty and, especially, of the 1864 agrarian reform.
The usefulness of such an approach does not reside in the novelty of the information, but in the reflection of the manner in which the economic and social transformations in Romania of that period were perceived by the German officials of the time whose vision was directly influenced by the data provided by their representatives in Bucharest. This is the reason for which I tried to report as faithfully as possible the manner in which the Romanian realities were reflected in the German diplomatic documents, allotting a generous space to quotations from the used sources and limiting, as much as possible, personal interventions upon the subjects dealt with. Thus, the resulting image is an eminently subjective one, being influenced by the economic and political interests that the German diplomats were representing, but also by the preconceived ideas of these public servants of the Reich, who, although highly educated, came from a background which was, to a large extent, totally different from the Romanian one. Naturally, the ordering of the quite vast documentary material and the translation of the documents belong to me but I hope this has not significantly influenced the general picture of the Romanian society, as reflected in the German diplomatic documents of that time. Given the fact that building an objective image of a determined historical period presupposes to compare and contrast as many subjective sources as possible, by the present material I do nothing else but making available the information contained by such a historical source, undeservedly ignored so far.
IMAGINEA SOCIETĂŢII ROMÂNEŞTI ÎN DOCUMENTE DIPLOMATICE GERMANE ÎNTRE INDEPENDENŢĂ ŞI RĂSCOALA DE LA 1907
Rezumat
Reforma agrară din 1864 şi recunoaşterea independenţei României în 1878 au condus la o accelerare a procesului de modernizare în spaţiul românesc, dar şi de integrare a acestuia în sistemul economic şi politic european. Aceasta a echivalat cu debutul unei serii de transformări ale realităţilor economice şi sociale din România, unele dintre ele extrem de dureroase pentru o parte însemnată a populaţiei şi cu un potenţial destabilizator pentru noul stat apărut pe scena politică europeană.
Cum dobândirea independenţei de stat de către regatul român a fost urmată, în 1883, de încheierea unei alianţe politico-militare cu Germania, România devenind astfel principalul partener al Reich-ului din zona balcanică, a existat un firesc interes din partea Cancelariei de la Berlin faţă de potenţialele ameninţări la adresa stabilităţii proaspătului său aliat. Acest punct de interes a fost reflectat, după cum era şi firesc, de către rapoartele diplomaţilor germani acreditaţi în România ulterior anului 1878, care au identificat drept principal pericol pentru supravieţuirea pe termen lung a statului român tensiunile sociale apărute în urma procesului de integrare în sistemul economic european şi au acordat un spaţiu foarte generos prezentării diferitelor probleme apărute în relaţiile dintre diversele categorii sociale din spaţiul românesc extracarpatic şi a consecinţelor acestora.
Prin studiul de faţă, mi-am propus redarea cât mai fidelă a imaginii societăţii româneşti relevate de rapoartele diplomaţilor germani în perioada cuprinsă între dobândirea independenţei de stat a României şi răscoala ţărănească din 1907. Într-o primă parte, publicată aici, am încercat să redau cele mai interesante aspecte reieşite din documentele diplomatice germane referitor la situaţia universului rural românesc după 1878 – locuinţele ţăranilor, îmbrăcămintea şi alimentaţia acestora, situaţia sanitară în rândul ţărănimii şi diversele maladii recurente care o afectau, modul în care a fost aplicată reforma agrară din 1864 şi consecinţele acesteia, sistemul de învoieli agricole şi urmările sale, tensiunile sociale apărute în mediul rural şi aprecierile referitoare la potenţialul de revoltă existent. Informaţiilor de mai sus li se adaugă prezentarea consideraţiilor diplomaţilor Reich-ului referitoare la situaţia muncitorilor români, la funcţionarii români şi modul în care selectarea şi profesionalismul acestora afectau buna funcţionare a statului şi, în fine, la elita socială românească – marii proprietari de pământ – şi transformările prin care trecuse aceasta în urma Tratatului de la Adrianopole şi, mai ales, a reformei agrare din 1864.
Utilitatea unui asemenea demers nu constă în noutatea informaţiilor prezentate, ci în reflectarea modului în care au fost privite transformările economice şi sociale din România acelei perioade de către conducerea Germaniei de atunci, a cărei viziune era direct influenţată de datele furnizate de reprezentanţii săi la Bucureşti. Acesta este motivul pentru care am căutat să redau cât mai fidel modul în care au fost reflectate realităţile româneşti în documentele diplomatice germane, acordând un spaţiu larg citatelor din sursele utilizate şi limitând, pe cât posibil, intervenţiile personale asupra subiectelor tratate. Imaginea astfel rezultată este una eminamente subiectivă, fiind influenţată de interesele economice şi politice pe care diplomaţii germani le reprezentau, dar şi de prejudecăţile acestor funcţionari ai Reich-ului cu un nivel înalt de educaţie, dar care proveneau dintr-un mediu în bună măsură cu totul străin de cel românesc. Fireşte, ordonarea materialului documentar, foarte vast şi traducerea documentelor din limba germană îmi aparţin, dar aceasta sper să nu fi influenţat într-o măsură semnificativă imaginea de ansamblu asupra societăţii româneşti, reflectată de documentele diplomatice germane ale acelei perioade. În condiţiile în care alcătuirea unei imagini obiective asupra unei perioade istorice determinate presupune confruntarea a cât mai multor surse subiective, prin materialul de faţă nu fac altceva decât să pun la dispoziţie informaţiile cuprinse de un astfel de izvor istoric, în mod nedrept ignorat până în prezent.