AUTHOR: Paul CIOBOTARU
Danubius, XXIX, Galaţi, 2011, pp. 21-60.
Abstract
The data regarding the territories inhabited by the Getae in the IVth – IIIrd centuries BC are scarce. The lack of ancient literary sources is due either to the lack of interest shown in this region by the historians of the time, or to the fact that the main sources written in the IVth -IInd centuries BC were not preserved or the fragments that made it to this day are not enough for fully rebuilding the history of this area. At the end of the Vth century and the beginning of the VIth century BC, new settlements appear along the main water streams, due to the demographic increase and to the exploitation of natural and material resources. Valuable information regarding the settlements on Siret Valley are also provided by the papyrologic and cartographic sources which, corroborated with the archaeological discoveries, led to the identification of the great Getae settlements.
Hunt papyrus contains the text of a military document from the reign of Emperor Trajan; it mentions that arrays from Cohors I Hispanorum veterana quingenaria were sent at Piroboridava and Buridava for actions and defence. Analysing the text, it was concluded that both Piroboridava and Buridava belonged – at the time of writing the papyrus – to Moesia Inferior. Its dating – the key to the interpretation of the entire document – still remains uncertain. Fink’s attempt to date the pridian to 99 AD is also supported by the results of the archaeological research performed in Wallachia and Moldova.
The geographical information regarding Moldova from the time of the Getae generally come from the writings of the Alexandrine geographer Ptolemy. He mentions several names of Getic settlements (Zargidava, Tamasidava and Piroboridava) located near Hierasos River, identified with Siret River. Comparing Ptolemy’s test with the archaeological discoveries, we can state that the three davae spread on the left bank of Siret and can be dated to the Ist century AD. The discovery of the settlements of Poiana, Brad and Răcătău confers authority to Ptolemy’s text and invalidates, at the same time, his geographical coordinates regarding their position.
The systematic research of certain Getic settlements, identified ever since the XIXth century or discovered in the second half of the XXth century, revealed important data regarding the spread and lifestyle of the Getic tribes on the extra-Carpathian territory. The oldest Getic citadels of Moldova, fitted with fortification elements specific to the epoch, date to the first half of the 1st millennium BC. In the last two centuries before the Common Era, we find the development of certain intensely inhabited settlements, named dava by the Getae and polis by the Greeks. Fortified with ramparts, palisades and trenches, in the old tradition of the Bronze Age and of the first Iron Age, they would flourish under Burebista and Decebalus. The configuration of the land on which they were placed would offer a good natural defence to those citadels. Generally, they occupied a cape, being shielded by steep slopes on three sides; in spite of these, the entire citadel or only its vulnerable pats were protected by certain elements of fortification. These fortified heights of Moldova were refuges where people sought shelter in times of strife. The tools discovered in these citadels, the metallurgy traces and the ceramics kilns represent conclusive proofs that these citadels were also small craftsmen centres with workshops populated by the local artisans. The citadels from Poiana, Brad and even Bărboşi were true economic centres, aspect also due to the fact that they were located on Siret Valley.
Apart from the great settlements, adjacent necropolises were also found. Thus, we encounter the tumular necropolises of Poiana, Brad and Răcătău, the plain necropolises from Şendreni? and Cândeşti, as well as the isolated tombs discovered by chance at Galaţi, Răcătău and Brad. Many of these tombs belong to Greek rulers, to the rich or to those holding important positions.
REALITĂŢI ISTORICO-ARHEOLOGICE PE VALEA SIRETULUI (SECOLELE IV A. CHR. – I P. CHR.)
Rezumat
Informaţiile privitoare la teritoriile locuite de către geţi în secolele IV-III a. Chr. sunt foarte puţine. Lipsa izvoarelor antice se datorează fie lipsei de interes faţă de această zonă de către istoricii vremii, fie faptului că principalele izvoare redactate în secolele IV-II a. Chr. nu s-au păstrat ori fragmentele care au ajuns până la noi sunt insuficiente pentru a reface total istoria acestei zone. La sfârşitul secolului al V – lea şi începutul secolului al IV – lea a. Chr., de-a lungul marilor cursuri de apă, apar noi aşezări, datorită creşterii demografice şi exploatării resurselor naturale şi materiale. Informaţii importante referitoare la aşezările de pe Valea Siretului, ne sunt oferite de sursele papirologice şi cartografice care, corelate cu descoperirile arheologice, au condus la identificarea principalelor aşezări getice.
Papirusul Hunt conţine textul unui act militar, din timpul împăratului Traian, în care se menţionează că trupe auxiliare din Cohors I Hispanorum veterana quingenaria au fost trimise pentru acţiuni şi pază la Piroboridava şi Buridava. Prin analiza textului pridianumului s-a concluzionat că atât Piroboridava cât şi Buridava, la data redactării actului, făceau parte din Moesia Inferior. Datarea acestuia, cheia interpretării întregului document, rămâne incertă încă, încercarea lui R. O. Fink de a data pridianumul în anul 99 p. Chr. este întărită şi de către cercetările arheologice din Moldova şi Muntenia.
Informaţiile geografice referitoare la Moldova, din perioada geţilor, provin în general din textul geografului alexandrin Ptolemeu. El menţionează câteva nume de aşezări getice (Zargidava, Tamasidava şi Piroboridava) din apropierea râului Hierasus, identificat cu Siret. Comparând textul ptolemaic cu descoperirile arheologice, putem afirma că cele trei davae se întind cu siguranţă pe malul stâng al Siretului şi că pot fi atestate arheologic în secolul I p. Chr. Descoperirea aşezărilor de la Poiana, Brad şi Răcătău acordă autoritate textului ptolemaic dar, în acelaşi timp, infirmă coordonatele sale geografice privitoare la poziţionarea lor.
Cercetarea sistematică a unor aşezări getice a adus date importante privind răspândirea şi felul de viaţă al triburilor getice de pe teritoriul extracarpatic. Cele mai vechi cetăţi getice din Moldova, prevăzute cu elemente de fortificaţii proprii epocii, îşi au începuturile încă din prima jumătate a mileniului I a. Chr. În ultimele două secole înaintea erei creştine, se constată dezvoltarea unor aşezări intens locuite, denumite de geţi dava şi greci polis. Fortificate cu valuri de pământ, palisade şi şanţuri, după vechea tradiţie din epoca bronzului şi prima epocă a fierului, ele vor cunoaşte în vremea lui Burebista şi Decebal o mare înflorire. Configuraţia terenului pe care erau amplasate, oferea acestor cetăţi o foarte bună apărare naturală. În general, ele ocupă un promontoriu, fiind apărate din trei părţi de pante abrupte; cu toate acestea s-a dovedit că întreaga cetate sau numai părţile ei vulnerabile erau apărate de anumite elemente de fortificaţie. Aceste înălţimi fortificate din Moldova au fost locuri de refugiu, unde se putea adăposti populaţia în vremuri de grea încercare. Uneltele descoperite în aceste cetăţi, urmele de metalurgie şi cuptoarele de ars ceramica, reprezintă dovezi concludente că ele erau şi mici centre meşteşugăreşti, cu ateliere, în care activau meşteri locali. Cetăţile de la Poiana, Brad şi chiar Bărboşi, au fost adevărate centre economice, aspect datorat şi faptului că erau situate pe Valea Siretului.
Pe lângă marile aşezări au fost identificate şi necropolele adiacente acestora. Astfel, avem necropolele tumulare de la Poiana, Brad şi Răcătău, necropolele plane de la Şendreni? şi Cândeşti precum şi morminte izolate descoperite întâmplător la Galaţi, Răcătau şi Brad. Multe din aceste morminte aparţin unor căpetenii getice, unor persoane mai bogate sau cu oarecare funcţii.