AUTHOR: Radu Ştefan VERGATTI
ROMANIAN HUMANISM AND NICOLAE SPĂTARUL MILESCU
Danubius, XXVI, Galaţi, 2008, pp. 273-282.
Abstract
The author makes a short but thorough depiction of the Romanian Humanism of the XVII-th century, viewed in an European context. It is the
XVII-th century the period to which Nicolae Spătarul Milescu, “vir pollyglotus et pereruditus”, belongs. Through his thinking, through his varied works and activities, which range him both among the Encyclopedists and among the Pre-illuminists, he acquired the reputation of an outstanding European cultural and scientific personality.
His reputation was acquired through his achievements as an author in the field of Theology and Philosophy; he was the translator of the Romanian Orthodox Bible (1661, printed at Bucharest, 1688), the author of the philosophical poem “Regarding the all-dominating reason” (published in common binding with the Bible), the editor of the Romanian translation of Lord’s Prayer (in 1669), enclosed within some books of international circulation (printed in Stockholm, 1671, London, 1700), the author of a small theological treatise, Enchiridion (written in 1667 and published in a very valuable anthology in Paris, 1669), deemed as a real Orthodox Confession, which comes next after those elaborated by the bishops Petru Movilă (Kiev, 1642) and Varlaam Moţoc (Iaşi, 1645).
UMANISMUL ROMÂNESC ŞI NICOLAE SPĂTARUL MILESCU
Rezumat
Autorul face o scurtă dar pătrunzătoare analiză asupra umanismului românesc din sec. XVII, considerat într-un context european. Secolul XVII reprezintă perioada căreia îi aparţine Nicolae Spătarul Milescu, “vir pollyglotus et pereruditus”. Gândirea sa, lucrările şi activităţile sale în multiple domenii îl plasează atât în rândul enciclopediştilor cât şi al preiluminiştilor. Prin variata sa activitate, el a dobândit reputaţia de personalitate de prim rang a culturii şi ştiinţei europene. Şi-a câştigat această reputaţie prin realizările sale ca autor de cărţi de teologie şi filosofie; a dat Bisericii Ortodoxe Române o traducere a Bibliei (1661, tipărită la Bucureşti, în 1688); a fost autor al unui poem filosofic – Despre singurul ţiitoriu gând
(publicat în coligat cu Biblia); a editat traducerea în limba română a rugăciunii Tatăl Nostru (în 1669), care a fost inclusă în câteva cărţi de largă circulaţie internaţională; a fost autorul unui mic tratat teologic, Euchiridon
(scris în 1667 şi publicat într-o foarte valoroasă antologie, la Paris, în 1669). Acest tratat este considerat drept o veritabilă mărturisire de credinţă ortodoxă, întrecută în importanţă doar de cele redactate de mitropoliţii Petru Movilă (Kiev, 1642) şi Varlaam Moţoc (Iaşi, 1645).