AUTHOR: Daniela ALECSĂ
THE CUCUTENIAN DWELLING FROM TĂNĂSOAIA HILL, TOFLEA VILLAGE, GALAŢI COUNTY
Danubius, XXXI- Supliment, Galati, 2013, pp. 107-152.
Abstract
The archaeological researches carried between 1970 and 1974 by Marilena Florescu and Mircea Nicu, in the vicinity of Toflea village, Galaţi county, led to the discovery of a dwelling complex on the slopes of Tănăsoaia hill. According to the information conveyed by the archaeological diary, the dwelling lies on an erosion slope from the upper terrace of Boului stream. As a result of the periegesis, it was noticed that the remains of the dwelling stretch over a surface of maximum 10 hectares. Only the Western part of this area, which is an extension of Tănăsoaia hill, was investigated. Here, the researches signaled the archaeological traces of six dwellings, five of them having been investigated. Analyzing the data conveyed by the researchers, we can conclude that the area was intensely inhabited, as professor Radu Vulpe also mentioned. In fact, the Neolithic surface dwellings had been deranged by some later dwellings, from the Bronze Age, Monteoru culture; at their turn, Monteoru dwellings had been covered by some inhabiting vestiges from the late Hallstatt and by some fragments of pottery dating from the III-rd – IV-th centuries AD. The long term inhabiting was also determined by the natural environment of the area, close to a water source and with a soil fit for agriculture – the major economic activity of those populations. Moreover, the geographical landscape offered a good defense to the dwelling.
The poor condition of the vestiges is partly due to climate and geographical factors, the area being affected by landslides. The houses were raised on a wooden structure; the platform was built on some thick wooden trunks, of 7-11 cms diameter, placed perpendicular on the axis of the house. They were interwoven with some thinner sticks, placed parallel with the axis. The thickness of the floor reached even 20 cms; up to two or three layers of plaster could be noticed, as a result of its repeated mending. The raw material used was a yellow sandy clay, husk and sand. For the thin walls, thick of maximum 2 cms, yellow clay, sticks, husk and leaves were used. The area of the dwellings varies, two of them having two or three rooms. Each dwelling had fire installations – hearths – that were oval or rectangular. The hearths were built directly on the ground, the floor being interrupted in their place. They didn’t have any chime. They were found both in the center of the houses and in the NW of them.
The inventory of the houses is the one common to all the Cucutenian dwellings. The elements pertaining to the material culture – the production of bone and stone artifacts, the zoomorphic idols – had a slow evolution, not having kept the pace with the evolution of the artistic aspects of pottery. This one evolves from the incised decoration to the bichrome and polychrome painting. The same evolution could be noticed regarding the anthropomorphic idols, where the imagination of the artist willing to depict the human shapes mixed with the canonic rules, of a magic and religious nature.
On the basis of the shapes and the decorations of the pottery, we can date the dwelling from Tănăsoaia hill to phase A2 of Cucuteni culture.
AŞEZAREA CUCUTENIANĂ DE PE DEALUL TĂNĂSOAIA, SAT TOFLEA, JUD. GALAŢI
Rezumat
Cercetările arheologice efectuate între anii 1970 – 1974 de către prof. Marilena Florescu şi prof. Mircea Nicu, în zona satului Toflea jud. Galaţi au avut ca rezultat descoperirea unei aşezări pe pantele dealului Tănăsoaia. Conform informaţiilor menţionate în carnetele de şantier, aşezarea se găseşte pe un martor de eroziune din terasa superioară a pârâului Boului. În urma activităţii de periegheză s-a constatat că, resturile de locuire s-ar întinde pe o suprafaţă de cel mult 10 ha. Din această suprafaţă s-a cercetat doar zona de vest, care prezintă o prelungire a dealului Tănăsoaia. Aici au fost semnalate resturi aparţinând unui număr de şase locuinţe, din care au fost cercetate doar cinci. Analizând datele menţionate de cercetători, reiese faptul că această zonă a fost intens locuită, aspect menţionat şi prof. Radu Vulpe. De altfel, platformele locuinţelor de suprafaţă au fost deranjate de resturi ale unor aşezări mai timpurii aparţinând epocii bronzului – cultura Monteoru care, la rândul lor au fost acoperite cu urme de locuire hallstattiană târzie precum şi fragmente ceramice aparţinând sec III – IV p.Chr. Lunga perioadă de locuire a fost influenţată şi de mediul oferit de natură, sursa de apă, solul fertil propice agriculturii – economia de producţie, şi un relief geografic care oferea perspectiva privind apărarea aşezării.
Starea de conservare mediocră a fost influenţată de factorii climatici şi geografici, în zonă având loc probabil alunecări de teren. Locuinţele au fost construite pe schelete de lemn – platforma pe bârne groase de 7 -11 cm aşezate perpendicular pe axul locuinţei fiind îmbinate cu bârne mai subţiri aşezate paralel cu axul. Grosimea podinei ajungea şi la 20 cm observându-se câte două – trei straturi de lipitură datorită multiplelor refaceri. Materia primă folosită a fost pământul galben nisipos, pleavă şi nisip. Pentru pereţii subtiri, care ajungeau la grosimea de 2 cm s-a folosit lutul galben, nuiele, paie şi frunze. Suprafeţele locuinţelor diferă, două din ele fiind prevăzute şi cu câte două sau trei încăperi. Fiecare locuinţă a fost prevăzută cu instalaţii de foc – vetre care aveau formă rectangulară sau ovală. Construite direct pe pământ, podina fiind întreruptă în dreptul lor, nu au fost concepute cu gardină. Ca poziţie au fost descoperite atât în centrul locuinţelor cât şi în zona de N-V.
Inventarul locuinţelor este cel întâlnit în toate aşezările cucuteniene. S-a constatat că elementele de cultură materială – cel osteologic, litic, plastica zoomorfă au avut o evoluţie mai lentă fiind în neconcordanţă cu evoluţia aspectului artistic al ceramicii. Aceasta evoluează de la decorul incizat la cel pictat în stil bicrom şi policrom. Aceeaşi evoluţie s-a constatat şi în plastica antropomorfă totul ţinând de imaginaţia artistului de dorinţa de reprezentare a formelor umane şi de unele canoane – reguli ale aspectului magico – religios.
Analizând din punct de vedere al formei şi decorului ceramic – elemente definitorii şi distincte ale acestei culturii, putem încadra aşezarea de pe dealul Tănăsoaia în faza A2 a culturii Cucuteni.