AUTHOR: Constantin DANIEL
THE MYSTERIES OF ZALMOXIS(CHAPTERS IX-XVI)
Danubian, XXVIII, Galaţi, 2010, pp. 127-224.
Abstract
The article continues the publication, for the first time, of a book left in manuscript by the Romanian orientalist Constantin Daniel. The last chapters of the book, included in the article, expose an exaggeratedly spiritual perspective of the Thracian world. This allegedly high spirituality rests on the ascetic cult of a Solar deity, known as Zalmoxis (whose name is interpreted as „the shinning man”, „the man of light”) and being identical with the Greek god Apollo. Constantin Daniel argues for the Uranian features of Zalmoxis, rejecting a traditional interpretation which ascribes him a chtonic character.
The cult of Zalmoxis prompted a moral and even ascetical life among its adepts and it created a community bound by relations of empathy and even brotherhood. The acceptance of Zalmoxis in the Thracian world led to the rejection of Dionysos and of his hedonistic cult, which was standing in opposition with the elevated spirituality of the worshippers of Zalmoxis.
MISTERELE LUI ZALMOXIS (CAPITOLELE IX-XVI)
Rezumat
Am publicat, în Danubius XXVII, primele cinci capitole ale lucrării Misterele lui Zalmoxis, a orientalistului român C. Daniel, lucrare rămasă nepublicată după moartea autorului. În acest număr, se continuă publicarea lucrării, cu capitolele IX-XVI.
Lucrarea încearcă să expună o perspectivă extrem de „spiritualizată” asupra religiei şi comunităţilor tracice, în general, cu un accent special pus asupra lumii dacice. Această perspectivă îşi găseşte justificarea în rolul influent pe care Zalmoxis şi cultul său de mistere l-au avut asupra lumii tracice. Zalmoxis este înfăţişat drept o zeitate solară căreia i se atribuie o importantă funcţie soteriologică, Zalmoxis fiind zeul în al cărui paradis vor ajunge, după moarte, sufletele celor iniţiaţi în misterele sale. Alături de iniţierea în misterele zeului, o viaţă terestră morală şi chiar austeră, înfrânată, reprezenta o altă condiţie esenţială pentru accederea în paradisul lui Zalmoxis. Sub sancţiunea acestei condiţii şi în condiţiile influenţei deosebite pe care cultul lui Zalmoxis o exercita asupra comunităţilor dacice, lumea acestora se apropia, sub aspect moral şi spiritual, de societăţile utopice despre care vorbesc sursele greceşti.
Zalmoxis este considerat drept o zeitate uraniană, solară, drept ipostazierea tracică a lui Apollo, numele său, interpretat ca având sensul de „om luminos”, fiind sugestiv pentru caracteristicile sale. În acord cu această perspectivă spiritualizată asupra zeului, cultul lui Zalmoxis propovăduia o viaţă morală, înfrânată, ascetică chiar, şi instituia relaţii inter-umane caracterizate de empatie şi de fraternitate. În acest sens, C. Daniel interpretează date arheologice cum ar fi lipsa aurului din spaţiul dacic, între secolele III î.e.n. – I. e.n., drept rezultatul abţinerii voluntare de la orice formă de lux a adoratorilor lui Zalmoxis.
Cultul cu tentă ascetică al lui Zalmoxis este considerat în opoziţie cu hedonismul şi naturalismul dionysiac. Conflictul dintre cele două culte nu se desfăşoară doar în plan ideologic; C. Daniel consideră că a existat, în zonele locuite de traci, o competiţie reală între cele două tipuri de religiozitate, în urma căreia Zalmoxis – Apollo a ieşit învingător în majoritatea triburilor. Implicit, moralitatea diluată şi senzualismul dionysiac au fost înlocuite cu moralitatea mult mai strictă, cu tendinţele spre ascetism (la nivel individual) şi spre o atitudine pronunţat empatică (la nivel comunitar), ale cultului lui Zalmoxis.
Religia lui Zalmoxis este înfăţişată drept o religie de mistere; mai mult chiar, autorul consideră că misterele acestui zeu reprezintă cea mai veche formă a cultelor de mistere. C. Daniel supralicitează ezitarea lui Homer în a afirma posterioritatea lui Zalmoxis faţă de Pitagora, lăsând loc şi posibilităţii ca Zalmoxis să îl fi precedat pe Pitagora, şi susţine nu doar vechimea deosebită a cultului lui Zalmoxis, ci şi faptul că misterele sale reprezintă forma originală a cultelor de mistere, care este doar reprodusă, uneori în mod forţat, de toate cultele ulterioare.