AUTHOR: Constantin DANIEL
THE MYSTERIES OF ZALMOXIS
Danubius, XXVII, Galaţi, 2009, pp. 149-234.
Abstract
The study consists of five chapters from a still unpublished book written by the Romanian orientalist Constantin Daniel. The book deals with the Thracian cult of Zalmoxis, considered as a cult of mysteries, similar to those practiced in the Hellenistic world.
The first five chapters don’t approach directly the topic of the cult of Zalmoxis; they rather deal with the very tight connexions between the Greek and the Thracian cultures. In the author’s view, the Thracian world represented the origin of many of the cultural and religious ideas of the Greeks. Constantin Daniel depicts Troja as a Thracian city and the Greek religious ideals as being inspired by the realities of the religious life of the Thracs. Hence, the Abioii, the Hyperboreans and the Agathyrses (according to C. Daniel, all these people being Thracians) and their communities are put forward as the models that inspired the Greeks in creating their own religious ideals. Later on, the author will avail of this eulogistic perspective upon the Thracian spirituality in order to justify the elevated, highly spiritual character of the cult of Zalmoxis.
MISTERELE LUI ZALMOXIS (CAPITOLELE I-V)
Rezumat
În 1985, orientalistul român Constantin Daniel termina de redactat lucrarea Misterele lui Zalmoxis, lucrare ce se înscrie pe linia sa de preocupări referitoare la culturile şi, mai ales, la religiile din zona Orientului
Apropiat şi a bazinului mediteranean, chiar dacă, de data aceasta, se fac asocieri între civilizaţiile orientale şi civilizaţia traco-getică. Lucrarea a rămas nepublicată, excepţie făcând mici părţi din ea, care au fost publicate în reviste sau almanahuri.
Obiectivul urmărit în această lucrare este acela de a prezenta cultul lui Zalmoxis, atestat la traco-geţi, ca pe un cult de mistere. Relatarea succintă a lui Herodot (IV.95), referitoare la locuinţa subterană a lui Zalmoxis şi la învăţăturile sale referitoare la nemurire, sugerează existenţa unor similitudini între cultele de mistere din Orientul Apropiat şi din Grecia şi cultul lui Zalmoxis. Lucrarea de faţă nu face decât să elaboreze această idee examinând atât puţinele informaţii textuale pe care le avem cu privire la cultul lui Zalmoxis cât şi contextul cultural mai larg al vremii. În cele ce urmează, vom publica primele cinci capitole ale lucrării, care nu abordează decât tangenţial problema cultului lui Zalmoxis. Se are în vedere, în această primă parte a studiului, evidenţierea relaţiilor strânse dintre cultura greacă şi cea traco-getică. Este vorba despre mai mult decât despre evidenţierea unor tangenţe culturale; lumea tracică şi spiritualitatea ei apar, la Constantin Daniel, drept sursa de inspiraţie pentru multe din idealurile religioase şi chiar culturale ale grecilor. În viziunea lui Constantin Daniel, Troia, cea care, mult timp, a fost considerată drept punctul de început al istoriei Greciei clasice, apare drept o cetate locuită de traci, iar spiritualitatea greacă pare să îşi fi găsit adesea prototipuri în elemente ale spiritualităţii trace. Astfel, abioii, hiperboreenii sau agatârşii (toţi aceştia fiind, în opinia lui Constantin Daniel, seminţii trace) şi comunităţile lor sunt prezentate drept prototipurile, modelele pe baza cărora grecii şi-au elaborat propriile idealuri religioase. Ulterior, această perspectivă elogioasă asupra spiritualităţii trace va fi folosită pentru a se justifica caracterul elevat, de religie de mistere, al cultului lui Zalmoxis.
Chiar dacă uneori abordarea spiritualităţii trace tinde să fie mai degrabă elogioasă decât obiectivă, lucrarea, bine documentată pentru vremea la care a fost scrisă, prezintă totuşi multe argumente care merită luate în seamă. Datele arheologice nu indică existenţa unui foarte înalt nivel de spiritualitate în spaţiul carpato-danubian, în ultimul mileniu î.e.n., şi doar anumite relatări succinte şi destul de puţin riguroase din punct de vedere istoric sugerează un nivel ridicat de elevaţie spirituală la neamurile trace. Lucrarea de faţă încearcă tocmai să aducă argumente, poate dintr-o perspectivă partizană uneori, în favoarea existenţei unor practici religioase şi a unor comunităţi religioase având un nivel ridicat de elevaţie spirituală în regiunile locuite de traci.