AUTHOR: Andreea BARBOŞ
EPIGRAPHIC TESTIMONIES REGARDING THE IMPERIAL CULT IN ILLYRICUM DURING THE REIGN OF OCTAVIAN AUGUSTUS(27 B.C.–14 A.D.)
Danubius, XXVIII, Galaţi, 2010, pp. 25-32.
Abstract
The worship of the Emperor was a special phenomenon in the religious life of the Roman Empire. The diffusion of cult of the ruler in the Roman West determined a change in mentality, both in case of the Roman citizens and of the subdued populations.
In Illyricum, the imperial cult meant the perpetuation of the tradition in which Augustus’ name was associated to a local divinity, such as Vulkanus Augustus sacrum, Liber and Libera, Victoria Augusta, Ianus Pater Augustus sacrum, Hercules Augustus sacrum. It also meant the perpetuation of the old forms of synnaos, divo Augusto et Romae.
The worship of Octavian Augustus, alone or in association with a local divinity, was done, according to the epigraphic documents, on altars. Such places of cult were found in Pannonia, at Batmonostor, the sacerdos being the decurion of the colony of Aquincum himself. From the same colony originates another altar dedicated to Liber and Libera, both divinities bearing Augustus’ name. Some other fragments of altars were found on the Norican territory, raised in honour of the goddess Victoria Augusta and of the god Vulkanus Augustus sacrum.
From a social perspective, the imperial ideology had an impact on the upper classes of the provincial Roman society, especially in the senatorial and equestrian medium. Those who had sacerdotal functions were generally members of the provincial administration. Thus, we have epigraphic documents describing the governor P. Cornelius Dolabella (14-20 A. D.) as an active worshipper of the Princeps and of his family. Other flamines or sacerdotes were superior magistrates in the colonies and cities, IIIIviri, decurions, IIviri. We also came across a praefectus cohortis, P. Bennius Sabinus, who had two sacerdotal functions, flamen Augustales and augur.
MĂRTURII EPIGRAFICE PRIVIND CULTUL IMPERIAL ÎN ILLYRICUM ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI AUGUSTUS 27 A. CHR.–14 P. CHR.
Rezumat
Pentru viaţa religioasă a Imperiului Roman adorarea împăratului a reprezentat un fenomen deosebit. Pătrunderea cultului conducătorului în lumea Occidentului roman a determinat o schimbare atât în mentalitatea cetăţenilor, cât şi în cea a populaţiilor.
În zona Illyricum-ului, cultul imperial a însemnat perpetuarea tradiţiei în care numele lui Augustus era asociat unei divinităţi locale, Vulkanus Augustus sacrum, Liber şi Libera, Victoria Augusta, Ianus Pater Augustus sacrum, Hercules Augustus sacrum, precum şi a vechii forme de synnaos, divo Augusto et Romae.
Omagierea lui Octavianus Augustus, singur sau împreună cu o zeitate locală, se realiza, după cum ne indică documentele epigrafice pe altare. Astfel de locuri de cult au fost descoperite în Pannonia, la Batmonostor, sacerdos fiind chiar decurionul coloniei Aquincum. Din aceeaşi colonie provine un alt altar închinat zeilor Liber şi Libera, ambele divinităţi purtând numele lui Augustus. Alte fragmente din altare au fost găsite pe teritoriul norican, fiind ridicate în cinstea zeiţei Victoria Augusta, respectiv zeului Vulkanus Augustus sacrum.
Din punct de vedere social, ideologia imperială a afectat în special membrii ordinelor superioare ale societăţii provinciale romane, având un impact considerabil asupra mediului senatorial şi ecvestru. Cei care deţineau funcţii sacerdotale erau în general membrii ai administraţiei provinciale. Astfel, deţinem documente epigrafice care îl prezintă pe guvernatorul P. Cornelius Dolabella (14 – 20 p. Chr.) ca un activ adorator al principelui şi al familiei acestuia, alţi flamines sau sacerdotes sunt magistraţi superiori în cadrul coloniilor şi municipiilor, IIIIviri, decurioni, IIviri. De asemenea, am întâlnit şi un praefectus cohortis, P. Bennius Sabinus, care îndeplinea şi două funcţii sacerdotale, flamen Augustales şi augur.