AUTHOR: Gabriel TALMAŢCHI
THE CIRCULATION OF NORTH-PONTIC COINS WITHIN THE TERRITORY BETWEEN THE DANUBE AND THE BLACK SEA (VITH CENTURY BC – IST CENTURY AD)
Danubius, XXV, Galaţi, 2007, pp. 7-20.
Abstract
The coins appeared in the ancient world out of practical reasons, pertaining to the simplification of the commercial transactions (as means of exchange, of payment), the creation of a standard of value, of small dimensions and easily usable, the obtaining of a reserve of value (the hoarding). Using the coins, one could pay or evaluate the value of the assets.
The coin was accepted and guaranteed by a state or a city (through imposition), by the simple user or by the merchant (through convention), as it was a direct expression of authority, an assertion of prestige, sometimes within the limits of the administrative, economic, political and military supervision, but also beyond these fluctuating boundaries. Also, its issue revealed the financial sovereignty of the emitter, his decisions (depending on the momentary or on the future interests), with direct consequences upon the economical and commercial activities. It was up to the authorities to decide the epigraphic and iconographic details, the constitutive metal, the inner value etc.
The use of coins became common in the entire Greek world, engaging in this practice local populations as well. It seems that, before the Vth century BC, in the Western colonies, the coin did not have a commercial role, but rather a role in the political functioning of the respective centre and in the regulation of the social tensions and, last but not least, functioned as a symbol of identity. The coins, especially those made of valuable metals, have supported the commercial activity, the political activity and the activity of hiring, on various occasions, mercenary troops. This practice of hiring mercenaries was very common in the Greek world and the existence of the coins helped its constitution as a genuine “institution”.
From a chronological point of view, we notice a first stage of the penetration of Olbian coins at the end of the Vth century and at the beginning of the IVth century BC.
Later on, after the IVth century BC, we can notice the predominance, in an overwhelming proportion, of the discoveries belonging to the Hellenistic Age.
Another wave of penetration took place during the Ist – IInd centuries AD. Also, a very relevant aspect pertaining to the last wave of penetration is that the coins are countermarked, probably in Olbia itself, with one or two countermarks (as a rule, with two), namely the pictogram Δ, and the kerykeion. We have different kinds of evidence for the existence of some relations between the West-Pontic colonies of Dobrudja and Olbia, during the archaic and classical periods, but less for the existence of such relations during the Hellenistic age. The only item from Tyras recorded in Dobrudja is a piece of bronze, of the type “with Apollo head/horse protome”, with passim localization. A cause for disrupting the presence of the respective monetary emissions could be related to Histria, to the value and importance of its silver pieces in the Greek colonies, its silver coins also having a definite role of status symbol. On the other hand, Tyras could not have surpassed Histria, from an economic point of view. The only piece from Gorgippia from Dobrudja (passim, from the seacoast of Dobrudja) is of the type “Apollo/lightning, thyrsus and tripod”, issued between the years 100-75 BC.
We have five bronze discoveries from the Phanagoria, of the type “with Pan’s head/bow” and of “wheel” type (dated to the end of the IVth – beginning of the IIIrd century BC) and of the type “with Apollo’s head/thyrsus and tripod” (dated to the end of the IInd century until the middle of the Ist century BC). Just as in case of other centers, we can identify two stages of penetration, one from the end of the IVth century until the IIIrd century BC, and a second one starting from the end of the IInd century and reaching its climax during the first half of the Ist century BC.
Unfortunately, in Dobrudja, all the coins from Panticapeum are classified as “Dobrudja passim” or “North of Dobrudja”, although we believe that the majority, if not all, originate from the coastal area, maybe even from the area of Histria. We know of nine items, almost all made of bronze. We can identify two stages of penetration in Dobrudja, one from the end of the IVth century and continuing during the IIIrd century BC, and another one from the end of the IInd century until the first half of the Ist century BC. Finally, from Northern Dobrudja, we have a silver piece of “Pan” type, dated during the IVth century BC.
The commercial relations of the Tauric Chersonese with the West-Pontic colonies of Dobrudja, more exactly with Tomis and Callatis, seemed to reach their climax during the IIIrd – IInd centuries BC. As isolated discoveries, we mention the coins from Tomis (a vast batch, discovered in 1969, consisting of about 200 diverse coins, about which we do not know if they were part of a monetary hoard or not), Argamum (as a result of the archaeological excavations, in a pit with Attic ceramic fragments with red figures; the coin is dated during the second half of the IVth century BC) and Albeşti, in the indigenous Greek fortification, made of bronze, of the type “Artemis/bull”. The last one is a piece from the Roman imperial age, discovered in Izvoarele (Constanţa County).
In conclusion, our approach represents an effort to capitalize the numismatic material which, together with the archaeological and textual information, can contribute to the knowledge of the civilization from the territory situated between the Danube and the Black Sea, during the period comprised between the Vth century BC and the Ist century AD. Comparing the situation of Dobrudja with the situation of the neighboring territories, we can say that the monetary circulation in Dobrudja has its well defined and sometimes even surprising characteristics.
The discovery of all these coins in the Danubian-Pontic territories proves the active participation of Dobrudja in the exchanges of material and spiritual goods in the basin of the Black Sea, offering some suggestions regarding the zones towards which these exchanges headed and regarding the political relations underlying them (their extent and their dynamics).
CIRCULAŢIA MONEDELOR NORD-PONTICE ÎN TERITORIUL DINTRE DUNĂRE ŞI MAREA NEAGRĂ (SECOLUL VI Î.E.N. – I E.N.)
Rezumat
Rezumat
Moneda a aparut în lumea antică din raţiuni de ordin practic, ce ţineau de simplificarea tranzacţiilor comerciale (ca mijloc de schimb), de crearea unui standard de valoare, de mici dimensiuni şi uşor de manevrat, şi de obţinerea unui depozit de valoare (tezaurizarea). Prin intermediul monedei, era cu putinţă să se facă plata sau evaluarea unui bun.
Moneda era acceptată şi garantată de un stat sau de o cetate (prin impunere), de negustori sau de oamenii simplii care o utilizau (prin convenţie). Moneda reprezenta expresia directă a autorităţii, afirmarea prestigiului, uneori în limitele unei puteri administrative, economice, politice şi militare, însă alteori chiar şi dincolo de aceste frontiere mereu în schimbare. Emiterea ei sugera suveranitatea financiară a emiţătorului, reflecta deciziile sale de moment sau interesele sale pe termen îndelungat, toate acestea având consecinţe directe asupra activităţilor economice şi comerciale. Rămânea la latitudinea autorităţilor să decidă detaliile epigrafice şi iconografice, metalul din care urma să fie constituită moneda, valoarea ei intrinsecă etc.
Utilizarea monedei a devenit o obişnuinţă în întreaga lume greacă, implicând în folosirea sa populaţiile indigene interesate de relaţii economice şi sociale cu grecii. Se pare că, înainte de sec. V î.e.n., în coloniile din vest, moneda nu avea un rol comercial, ci, mai degrabă, un rol în buna desfăşurare a vieţii politice din respectivul centru administrativ, în reglarea tensiunilor sociale şi, nu în ultimul rând, juca rolul unui simbol al identităţii. Monezile, în special cele confecţionate din metale preţioase, au favorizat viaţa comercială şi politică şi au avut un rol important în plătirea trupelor de mercenari, aceste din urmă reprezentând o adevărată „instituţie”, cu o largă răspândire în lumea cetăţilor greceşti.
Din punct de vedere cronologic, constatăm o primă etapă de pătrundere a monezilor din Olbia în teritoriile de la nordul Mării Negre la sfârşitul secolului al V-lea şi la începutul secolului al IV-lea î.e.n. În continuare, după sec. IV î.e.n., constatăm preponderenţa, într-o proporţie covârşitoare, a descoperirilor din epoca elenistică. Un alt val de pătrundere a avut loc în timpul secolului I-II e.n. În ceea ce priveşte monezile pătrunse în acest ultim val, un lucru foarte relevant este faptul că ele sunt contramarcate, probabil chiar în Olbia, cu unul sau două semne (de regulă cu două), adică pictograma „Δ” şi cu un Kerykeion. În sprijinul existenţei relaţiilor dintre coloniile vest-pontice din Dobrogea şi cele din Olbia avem, pentru perioada arhaică şi clasică, mai multe tipuri de dovezi, însă avem mult mai puţine pentru perioada elenistică. Singura piesă din Tyras înregistrată în Dobrogea este o monedă din bronz de tipul cap Apollo/protomă de cal. O cauză pentru încetarea prezenţei respectivelor emisiuni monetare ar putea ţine de Histria care, prin valoarea şi rolul jucat de piesele sale de argint în mediul autohton şi în cel colonial grec, avea un clar rol de status symbol. Pe de altă parte, Tyras-ul nu ar fi putut, din punct de vedere economic, să surclaseze Histria. Singura piesă din Gorgippia găsită în Dobrogea este din tipul Apollo/fulgere, thyrsus şi tripod, şi a fost emisă între anii 100-75 î.e.n..
Colonia Phanagoria beneficiază de cinci descoperiri de bronz, din tipurile cap Pan/arc şi roată (datat la sfârşitul secolului IV – începutul secolului III î.e.n.) şi cap Apollo/Thyrsus şi tripod (datat de la sfârşitul secolului II până la mijlocul secolului I î.e.n.). Şi aici, ca şi în alte centre, am putea identifica două etape de penetraţie, una din secolele IV (sfârşitul său)III î.e.n., o a doua de la sfârşitul secolului II şi mai ales din prima jumătate a secolului I î.e.n..
Pentru Dobrogea, din nefericire, toate monedele sunt catalogate la Dobrogea passim, deşi majoritatea, dacă nu chiar în totalitate, credem că provin din zonă litoralului, poate chiar din zona Histriei. Cunoaştem nouă exemplare, în cvasitotalitatea lor din bronz. Se pot identifica două etape de penetraţie în Dobrogea, una de la sfârşitul secolului IV şi pe parcursul secolului III î.e.n, cealaltă de la sfârşitul secolului II până în prima jumătate a secolului I î.e.n.. În sfârşit, pentru nordul Dobrogei menţionăm o piesă de argint din tipul Pan, datată în secolul IV î.e.n..
Relaţiile comerciale avute de Chersonesul Tauric cu coloniile vestpontice dobrogene, mai exact Tomis şi Callatis, par a cunoaşte un moment de vârf în secolele III-II î.e.n.. Ca descoperiri izolate, le amintim pe cele din Tomis (un lot amplu, descoperit în anul 1969, compus din aproximativ 200 de monede diverse, despre care nu ştim dacă nu cumva nu a fost un tezaur monetar), Argamum (în urma săpăturilor arheologice, într-o groapă cu fragmente ceramice attice cu figuri roşii, piesa monetară fiind datată în a doua jumătate a secolului IV î.e.n.) şi Albeşti, în fortificaţia grecoautohtonă, piesă de bronz, de tipul Artemis/taur. Nu în ultimul rând, amintim o piesă de epocă romană imperială descoperită la Izvoarele (jud.
Constanţa).
În concluzie, demersul nostru se înscrie în efortul general de valorificare ritmică şi, pe cât posibil, totală a materialului numismatic, care, alături de informaţiile arheologice şi istorice, poate contribui la cunoaşterea realităţilor specifice teritoriului dintre Dunăre şi Mare în secolele VI î.e.n. – I e.n. şi nu numai. După cum am putut constata, în comparaţie cu teritoriile învecinate, în Dobrogea, circulaţia monetară a avut propriile sale caracteristici bine definite şi uneori surprinzătoare.
În sfârşit, descoperirea tuturor acestor monede în teritoriul istropontic dovedeşte participarea activă a Dobrogei la schimburile de bunuri materiale şi spirituale ce au avut loc în bazinul Mării Negre, oferind, cu un indice de probabilitate acceptabil, sugestii privind teritoriile spre care se îndreptau aceste schimburi şi legăturile politice (amploarea şi dinamica lor) sau uneori doar direcţii geografice.