AUTHOR: Andreea-Raluca BARBOŞ, Decebal NEDU
Danubius, XXXI, Galati, 2013, pp. 15-30.
Abstract
The amnesty granted to the fugitives in the spring of 39 B.C. generated changes not only in the political and social life of Rome, but also within the families of Tiberius Claudius Nero and Octavian Caesar. Livia Drusilla’s divorce, pregnant with the second child, and her hasty marriage with Octavian, who had divorced Scribonia shortly after the birth of Julia Maior, yielded numerous rumours recorded by the ancient historians and intensely debated by the modern ones. If their marriage, criticised and ridiculed at that time, was accepted as legal, no matter the political or sentimental implications, Drusus Maior’s paternity still represents, after 2000 years, a debated subject. The fact that Ti. Claudius Nero recognised the child and accepted him in his house does not constitute an unquestionable element in establishing the filiation. A rejection would have probably meant a reopening of the conflict between Ti. Claudius Nero and Octavian Caesar as well as the tarnishing of Livia Drusilla’s image by the public exposure of the adultery. For Octavian, to recognise Drusus Maior would have meant public scorn and confirmation of the slanderous statements made by Marcus Antonius. Analyzing the information provided by the literary sources, the modern historians have tried to clarify this situation, attempting either to establish Drusus Maior’s date of birth, or to place him close to Octavian on the basis of the character traits apparently inherited along the Julian line. Moreover, another element that allowed the scales to tip in favour of the Julian filiation was his epilepsy, a disease specific to Octavian’s lineage.
CĂSĂTORIA LIVIEI DRUSILLA CU OCTAVIANUS ŞI PATERNITATEA LUI DRUSUS MAIOR
Rezumat
Amnistia acordată fugarilor în primăvara anului 39 a.Chr. a produs schimbări nu numai în viaţa politică şi socială a Romei, ci şi în interiorul familiilor lui Tiberius Claudius Nero şi Octavianus Caesar. Divorţul Liviei Drusilla, însărcinată fiind cu cel de-al doilea copil, şi căsătoria precipitată cu Octavianus, divorţat de Scribonia la scurt timp după naşterea Iuliei Maior, au dat naştere a numeroase zvonuri înregistrate de istoricii antici şi intens dezbătute de cei moderni. Dacă mariajul celor doi, criticat şi ironizat la vremea aceea, a fost acceptat, indiferent de implicaţiile politice sau sentimentale, ca fiind legal, paternitatea lui Drusus Maior încă mai reprezintă, la peste 2000 de ani de la evenimentul respectiv, un subiect fierbinte. Faptul că Ti. Claudius Nero a recunoscut copilul şi l-a acceptat în casa lui nu reprezintă elemente incontestabile în stabilirea filiaţiei. Probabil, un eventual refuz ar fi însemnat redeschiderea conflictului dintre Ti. Claudius Nero şi Octavianus Caesar şi pătarea imaginii Liviei Drusilla prin expunerea publică a adulterului. Pentru Octavianus, recunoaşterea lui Drusus Maior ar fi însemnat oprobiul public şi confirmarea afirmaţiilor calomnioase lansate de Marcus Antonius. Analizând informaţiile oferite de izvoarele literare, istoricii moderni au căutat să clarifice această situaţie, încercând fie să stabilească data naşterii lui Drusus Maior, fie să-l apropie de Octavianus prin trăsăturile de caracter aparent moştenite pe linia Iuliilor. De asemenea, un alt element care a permis înclinarea balanţei în favoarea filiaţiei iuliene a fost epilepsia, boală specifică familiei lui Octavianus şi transmisă din generaţie în generaţie.