AUTHOR: Maria-Magdalena TULUŞ
ASPECTS OF THE EVOLUTION OF THE PORTS ON THE DANUBE AND THE HARBOUR MASTERS OFFICES, BETWEEN 1878-1916
Danubius, XXVI, Galaţi, 2008, pp. 103-120.
Abstract
Our study deals with some aspects regarding the evolution of the ports on the Danube and of their harbour master’s offices, between 1878 and 1916. The scientific interest related to the problem of the Danube and of the main Romanian ports on the Danube is fully justified, considering the major role that the old river played both in the national history and in the European history.
The period of time which will be studied is the one comprised between 1878 and 1916, when harbour master’s offices of the Romanian ports on the Danube started immediately after Romania became an independent country ( in 1878 ), at the same time with the development of a national riveran fleet (The Romanian Riveran Navigation) and of a national navy (The Danube Division). Harbour master’s offices have been organized in the most important ports on the Danube: Bechet, Brăila, Calafat, Călăraşi, Cetatea, Corabia, Cernavodă, Galaţi, Giurgiu, Gruia, Gura Ialomiţei, Hârşova, Isaccea, Măcin, Olteniţa, Oltina, Ostrov, Sulina, Turnu Măgurele, Turnu Severin, Tulcea, Zimnicea.
At a same time, a set of ,,Regulations for the police of the ports and the banks of the Danube on the territory of Romania,, has been established. It comprised general regulations concerning the ships supplying the ports, those halting in the ports or going out of them, of dispositions concerning the ships meeting in the harbours, regulations for night time navigation.
Once the First World War started, the bay of the Danube has also become a conflict area. Having in view a better account of the situation by the Ministry of Foreign Affairs and by the Ministry of War, some preventive measures have been taken. The measures stipulated things such as the compulsion that the foreign ships should spend the winter in the locations established by the Romanian military officialties so that the eventual incidents on the territory of Romania maybe prevented.
In the period between 1915 and 1916, military harbour master’s offices have been organized, aiming at a better control of the conflicts which might have occurred in the ports due to the divergent interests of the two parties involved in the World War, in case Romania had maintained its neutrality, and aiming at a better management of the military operations undertaken by the country, in case Romania had joined the War.
ASPECTE PRIVIND EVOLUŢIA PORTURILOR ŞI A CĂPITĂNIILOR PORTUARE DUNĂRENE ÎNTRE ANII 1878-1916
Rezumat
Studiul nostru îşi propune să analizeze o serie de aspecte privitoare la evoluţia porturilor şi a căpităniilor portuare dunărene între 1878 şi 1916. Interesul ştiinţific, referitor la problemele fluviului şi ale principalelor porturi de la Dunăre, este din plin justificat, numai dacă avem în vedere rolul major jucat de bătrânul fluviu atât în istoria naţională, cât şi în istoria Europei.
Perioada de timp avută în vedere în cadrul studiului nostru a început odată cu 1878, de când au luat naştere căpităniile portuare dunărene, adică imediat după ce România a devenit un stat independent, şi, în acelaşi timp, de când a început dezvoltarea unei flotile naţionale fluviale („Navigaţia
Fluvială Română”). Căpitănii de porturi au fost înfiinţate de autorităţile române în principalele porturi de la Dunăre: Bechet, Brăila, Calafat, Călăraşi, Cetatea, Corabia, Cernavodă, Galaţi, Giurgiu, Gruia, Gura Ialomiţei, Hârşova, Isaccea, Măcin, Olteniţa, Oltina, Ostrov, Sulina, Turnu Măgurele, Turnu Severin, Tulcea şi Zimnicea. În acelaşi timp, au fost elaborate regulamente privind poliţia portuară şi a malurilor dunărene ale României, care cuprindea reguli generale asupra vaselor care serveau, staţionau sau ieşeau din porturi, se întâlneau, reguli privind navigaţia pe timp de noapte etc.
După declanşarea Primului Război Mondial (1914), bazinul dunărean a intrat în aria acestui conflict. În vederea prevenirii eventualelor incidente între părţile beligerante, Ministerul Român al Afacerilor Străine, în colaborare cu cel al Războiului, au luat o serie de măsuri: obligaţia vaselor de a ierna în locurile stabilite de autorităţile militare române; a fost interzisă părăsirea navelor de către marinarii aflaţi sub pavilion străin etc.
În perioada 1915-1916, au fost organizate comandamente militare portuare cu scopul de a putea reacţiona mai rapid şi de a controla mai bine situaţiile neaşteptate care se puteau ivi în porturile româneşti ca urmare a intereselor divergente dintre cele două tabere beligerante. România şi-a menţinut în această perioadă neutralitatea şi a încercat să gestioneze eficient eventuala sa intrare în război.